Conform dovezilor cunoscute, astrologia a luat naștere în Babilon. Babilonienii realizau și apoi consultau hărți astrologice în încercarea de a prezice recurența anotimpurilor și a anumitor evenimente celeste.
Așadar, la început, iar mai apoi, pentru o perioadă de mai bine de 2000 de ani, astronomia și astrologia nu au fost percepute ca fiind două practici separate, cum sunt văzute în ziua de astăzi, ci doar ca având obiective diferite de studiu, și anume:
Astronomia era folosită pentru a studia mișcările corpurilor cerești, în timp ce astrologia era utilizată pentru a determina ce influență au mișcările acestor corpuri asupra ființelor omenești.
Grecii au luat contact cu astrologia babiloniană în secolul al IV-lea î.Hr. și datorită faptului că anumite persoane influente au devenit interesate de studiul astrologiei, printre care îi amintim pe Platon și pe Aristotel, astrologia a început să fie văzută ca o știință în sine, fiind adoptată curând și de către romani, iar mai apoi de arabi.
În ziua de astăzi, numele semnelor zodiacale sunt moștenite de la romani.
În timp ce, inițial, astrologia a fost practicată cu scopul de a înțelege și de a explica evenimente aleatorii, în scurt timp, oamenii au început să o folosească pentru a prezice evenimente meteorologice, fiindu-le de folos mai ales în agricultură. Treptat, astrologia a început să fie utilizată și pentru a prezice alte tipuri de evenimente, cum ar fi, calamități naturale și războaie. Odată cu trecerea timpului, astrologia a devenit o unealtă foarte importantă folosită de regi și de împărați, iar mai apoi, de oameni de rând.
Se spune că zodiacul (cuvânt derivat din latinescul “zodiacus”, care, la rândul său, a fost derivat din grecescul “zōidiakòs kýklos”) a fost dezvoltat în Egiptul antic pentru a fi preluat apoi de către babilonieni.
Astrologii antici știau că soarele are nevoie de 12 cicluri lunare (astăzi, luni) pentru a reveni în poziția sa inițială pe cer. Pornind de aici, au observant apoi legătura între progresia anotimpurilor și anumite constelații pe cer și așa au identificat 12 constelații cărora le-au dat nume de animale sau ființe. În Babilon, de exemplu, anotimpul ploios avea loc în momentul în care Soarele se afla poziționat într-o constelație anume. Această constelație a fost numită “Vărsător” (purtătorul de apă).
Cele 12 semne zodiacale sunt catalogate în patru grupuri distrincte:
- Semne de foc: Berbec, Leu, Săgetător
- Semne de apă: Rac, Scorpion, Pești
- Semne de pământ: Taur, Fecioară, Capricorn
- Semne de aer: Gemeni, Balanță, Vărsător
Astrologia a fost studiată și practicată de către toate marile civilizații din antichitate și este menționată în mai toate scrierile sacre din toate religiile și filosofiile lumii.
